După o idee de Constantin Noica
destinul nostru cel provizoriu și imediat
cu aripi zbătându-se spre înec
în nisipurile concreteții faptelor și lucrurilor
dimprejurul cunoscut
îl chemăm pe luciul oglinzii
destinul nostru cel vast și târziu
cu aripi plutindu-ne în necunoscut
în abstract și inefabil
în vastul și nobilul anonimat
pe cerul nebulos al universalității
înlăuntrul seminței
ne cheamă în luciul oglinzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu