vineri, 21 iulie 2017

Perenitatea pietrei


încăpățânate picături de clipe
crăpați piatra la care-ați șlefuit
îi faceți cratere pe luciu-atâtor zile
și în nocturnele în care v-a iubit

susura-vor pietre în veci destructurate
voi stropi de timp veți curge ca și cum n-ați fost
da-n mormântul de amintiri uitate
vor rămâne urme ce v-au fost adăpost

joi, 20 iulie 2017

Eres

Via Monica B. Rodriguez
te văd fără să te privesc
 te aud fără să te ascult
când te rostesc nu te definesc
pentru că acum ești demult

marți, 18 iulie 2017

Flori amintiri


mintea încearcă să videce dureri și necazuri
după dezastrele pricinuite de uraganele sufletului
să dea sens răvășitelor sentimente și gânduri
înșirate-n meandrele tremurânde ale trupului

ea îngroapă sacrifii în mormitele amintirii
pune sloiuri de gheață pe jarul secretelor iubiri 
condensează lacrimi pe zarea de nori a privirii
și încolțește-n noroi miros fin de flori amintiri

luni, 17 iulie 2017

Mereu

Avem timp pentru toate... - Octavian Paler
Tomasz Alen Kopera
mereu 
se împrospătează pe sine
mereu
spunându-și sieși
mereu și mereu

încurajându-se
mereu
continuum de sine
iscându-se 
mereu

râmă ce-și află întregul 
mereu 
în propriile divizări
mereu
și mereu

înghițindu-se 
în sine pe sine
fără-nceputuri
fără sfârșituri
mereu

trecându-se perpetuu
în cerc vicios
finit infinit
nemurit în propria clipă
veșnicie de sine mereu

marți, 11 iulie 2017

De la tot la nimic


sunt tot și nimic
cosmosul mare și cosmosul mic
se anulează în mine excentric
endemic
mă încarcă magnetic
mă descarcă electric
și-n gând mă dezic

Confesiune

după o idee de Charles Baudelaire
nașterea este de fapt sinucidere

îți pui ștreangul vieții de gât
și pornești numerotarea inversă
în sensul acelor de ceasornic

atunci începi să simți
să vezi
să auzi
călăuzit de indiciile lui Hermes în visul realității
și corupt de alchimistul Midas

devii cuceritor și manipulator
pentru ca la sfârșit să poți rămâne învins și imuabil

moartea este de fapt înviere

duminică, 9 iulie 2017

Departe de timp


sunt în adâncul apei timpului meu
am fost scafandru și am respirat
oxigenul din butelia de clipe mereu
care acuma aproape s-a terminat

sub apele vremii adânc îngropat
cu ochii în stele cu licăr de-argint
mă-ntorc în abisul presimțit și visat 
aproape de cer departe de timp